Iris germanica ‘Supreme Sultan’ este un iris înalt cu barbă, deosebit de spectaculos prin combinația sa regală de galben-auriu și roșu-mahon. Petalele superioare, arcuite, sunt galben-ocru intens, iar petalele inferioare formează o „mantie” amplă, catifelată, în tonuri bogate de mahon-roșiatic. Barba aurie luminează centrul florii și leagă armonios cele două culori.

Florile sunt cu adevărat mari — aproximativ 15–20 cm lățime — și apar pe tije foarte ferme, bine ramificate, care pot purta 8–9 boboci. Este un iris pentru cei care nu caută o simplă pată de culoare, ci o declarație de intenție în grădină.

‘Supreme Sultan’ a fost creat de Schreiner și introdus în 1988. Este un soi premiat, cu Honorable Mention în 1990 și Award of Merit în 1992, acordate de American Iris Society. Nu este un soi remontant: își oferă spectacolul generos o singură dată pe sezon, la final de primăvară, dar o face cu aerul cuiva care știe foarte bine că toate privirile sunt asupra lui.

Este ideal pentru:

• borduri însorite și grădini de plante perene;

• grădini în tonuri calde: galben, arămiu, cărămiziu și bordo;

• grădini romantice, mediteraneene sau cottage garden;

• plantări în grupuri de minimum 3–5 rizomi;

• zone vizibile, la marginea aleilor sau lângă terase;

• grădini pentru flori tăiate;

• ghivece mari, cu drenaj impecabil.

Se combină superb cu Allium mov, Nepeta, Salvia, Geranium peren albastru-violet, Stachys byzantina, bujori albi sau bordo și trandafiri în nuanțe crem, galben untos ori vișiniu. Lângă plante cu flori violet-albăstrui, galbenul său pare și mai solar, iar mahonul devine și mai dramatic.

Detalii de creștere și îngrijire

Lumină

Pentru o înflorire spectaculoasă, alege:

• soare direct;

• minimum 6 ore de lumină pe zi;

• o poziție caldă, deschisă și bine aerisită.

Tolerează semiumbra ușoară, dar soarele deplin oferă cele mai bune rezultate: tije mai ferme, frunziș mai sănătos și mai multe flori. Irisul nu negociază cu umbra; acceptă prezența ei, dar nu o aplaudă.

Sol

Preferă un sol:

• foarte bine drenat;

• moderat fertil;

• reavăn, fără exces de apă;

• nisipos, lutos sau calcaros;

• cu pH acid, neutru ori alcalin.

Cel mai important aspect este drenajul. Rizomul poate suporta iernile reci, însă nu suportă bine apa stagnantă. În solurile grele sau argiloase, plantează pe o movilă joasă ori într-o bordură ușor ridicată și afânează bine terenul înainte de plantare.

Plantarea rizomilor

Rizomii se plantează superficial:

• rădăcinile se acoperă bine cu sol;

• partea superioară a rizomului se lasă la nivelul solului sau discret expusă;

• în sol argilos, rizomul trebuie să rămână mai sus decât în sol nisipos;

• distanța recomandată între plante este de aproximativ 45–60 cm.

Nu îngropa rizomul ca pe un bulb. Pentru un iris cu barbă, puțin soare pe rizom este mai valoros decât o „pătură” groasă de pământ.

Udare

Udă bine după plantare și în primele săptămâni, până când rizomul începe să formeze rădăcini noi. După stabilire, planta este destul de tolerantă la secetă.

Udarea suplimentară este necesară mai ales:

• după plantare sau după divizare;

• în perioade foarte secetoase;

• când solul este uscat în profunzime.

Evită udarea frecventă și excesivă, mai ales în zona rizomului. Solul trebuie să se zvânte între udări.

Fertilizare

Aplică primăvara un îngrășământ echilibrat sau cu nivel redus de azot, destinat plantelor cu flori. În solurile sărace, se poate administra o doză ușoară după înflorire.

Nu fertiliza excesiv și nu pune îngrășământul direct pe rizom. Prea mult azot produce multe frunze și puțină disciplină florală — exact opusul unui sultan bine crescut.

Tăiere și îngrijire sezonieră

După înflorire:

• îndepărtează florile ofilite;

• taie tija florală de la bază după deschiderea ultimului boboc;

• păstrează frunzișul verde cât mai mult timp;

• curăță toamna frunzele îngălbenite, uscate sau pătate.

Frunzele hrănesc rizomul și contribuie la formarea florilor pentru anul următor. Nu le elimina imediat după înflorire.

Divizarea tufelor

Divide plantele la fiecare 3–5 ani, sau atunci când observi că:

• centrul tufei s-a rărit;

• înflorirea este mai slabă;

• rizomii devin foarte aglomerați;

• apar porțiuni moi, afectate de putrezire.

Divizarea se face cel mai bine de la mijlocul verii până la începutul toamnei, după înflorire. Se păstrează rizomii sănătoși, fermi, cu rădăcini viguroase și evantai de frunze.

Rezistența la frig

Iris germanica ‘Supreme Sultan’ este clasificat RHS la nivelul H7, ceea ce indică rezistență la climat continental sever, cu temperaturi sub -20°C. În mod uzual, irisii germani cu barbă sunt încadrați în zonele USDA 3–9.

Pentru climatul continental din România, o evaluare prudentă este:

• aproximativ -28°C până la -34°C, atunci când rizomii sunt sănătoși, bine stabiliți și cultivați într-un sol cu drenaj excelent.

Factorul de risc nu este gerul în sine, ci umezeala persistentă din sol în perioada rece. În zone expuse crivățului și alternanțelor îngheț-dezgheț, alege un loc ferit de băltire și nu acoperi rizomul cu mulci gros, umed.

Pentru iernare:

• nu pune mulci direct peste rizomi;

• evită zonele joase sau solurile care rețin apa;

• păstrează partea superioară a rizomului aerisită;

• protejează ușor numai plantele tinere sau recent divizate, după înghețarea solului, cu ramuri de conifere;

• îndepărtează protecția la final de iarnă, pentru a evita excesul de umezeală.

Fișa Tehnică

• Denumire botanică: Iris × germanica ‘Supreme Sultan’

• Denumire populară: iris germanic, iris cu barbă

• Categorie: iris înalt cu barbă — Tall Bearded Iris

• Tip de plantă: perenă rizomatoasă

• Port: vertical, cu tije florale foarte viguroase

• Frunziș: verde-albăstrui, îngust, în formă de sabie

• Flori: foarte mari, bogat ondulate, de aproximativ 15–20 cm lățime

• Culoarea petalelor superioare: galben-ocru până la galben-auriu intens

• Culoarea petalelor inferioare: roșu-mahon profund

• Barbă: aurie

• Parfum: informațiile disponibile sunt contradictorii; RHS îl menționează ca parfumat, în timp ce crescătorul Schreiner îl listează ca neparfumat

• Perioada de înflorire: mai–iunie, spre finalul sezonului de iriși

• Remontant: nu

• Înălțime la maturitate: aproximativ 95–100 cm

• Lățime la maturitate: aproximativ 40–50 cm

• Expunere: soare direct

• Sol: moderat fertil, foarte bine drenat, neutru până la ușor alcalin

• Udare: moderată; redusă după stabilirea plantei

• Rezistență la frig: aproximativ -28°C până la -34°C

• Tăiere: tijele florale se elimină după înflorire; frunzișul se curăță toamna

• Divizare: la 3–5 ani

• Utilizare: borduri, plantări de grup, flori tăiate, grădini de inspirație cottage sau mediteraneană

• Formă de livrare: 5 rizomi

Culoarea, dimensiunea florilor și momentul exact al înfloririi pot varia discret în funcție de vârsta plantei, condițiile de lumină, temperatură și calitatea solului. În primul an după plantare, irisul poate înflori mai modest, fiind ocupat să își construiască baza. Din al doilea sezon, dacă are soare și drenaj bun, începe să se poarte exact cum îi spune numele.