Viburnum farreri este unul dintre acei arbuști care fac iarna să pară că are un plan. Când majoritatea grădinii este încă în repaus, ramurile sale goale se împodobesc cu boboci roz, care se deschid în mici flori alb-rozalii, intens parfumate.

Parfumul este dulce, cald și foarte prezent — de aceea planta a fost cunoscută în horticultură și sub numele de Viburnum fragrans. Așezat lângă alee, intrare, terasă sau o fereastră, poate transforma o zi rece de februarie într-un moment surprinzător de primăvăratic.

Este un arbust foios cu creștere inițial erectă, devenind mai rotunjit odată cu maturizarea. Frunzele sunt verde-închis, cu nervuri evidente; apar frecvent cu tente bronz-cuprate primăvara și pot căpăta nuanțe roșii sau purpurii toamna. Astfel, are interes decorativ în mai multe anotimpuri:

• toamna târziu–iarna: boboci roz și parfum;

• iarna–începutul primăverii: flori alb-roz, intens parfumate;

• primăvara: frunziș tânăr cu reflexe arămii;

• vara: frunziș verde, dens și elegant;

• toamna: culori roșiatice-purpurii ale frunzelor;

• după înflorire: uneori apar fructe ornamentale roșiatice, care se pot închide la culoare la maturitate.

Este o alegere minunată ca exemplar solitar, în borduri mixte de arbuști, grădini cu interes de iarnă sau garduri vii libere. Nu este neapărat cel mai disciplinat arbust dacă îl lași complet neîngrijit, dar parfumul îi câștigă rapid iertarea.

Se potrivește foarte frumos cu:

• Hamamelis;

• Cornus mas;

• Helleborus;

• Galanthus;

• Eranthis hyemalis;

• Crocus;

• Narcissus;

• Mahonia;

• Sarcococca;

• Skimmia;

• Cornus alba și alte specii cu ramuri decorative iarna.

Detalii de creștere și îngrijire

Lumină

Crește bine în:

• soare direct;

• semiumbră luminoasă;

• zone cu lumină filtrată.

Pentru înflorire bogată și culoare frumoasă de toamnă, este preferabil un loc cu soare blând sau semiumbră luminoasă. În zonele foarte calde, soarele de dimineață și umbra ușoară după-amiaza pot fi o combinație ideală.

Sol

Preferă un sol:

• fertil, îmbogățit cu humus;

• reavăn, dar bine drenat;

• lutos sau luto-nisipos;

• neutru până la ușor acid;

• fără băltire persistentă.

Este adaptabil și poate crește în sol argilos, nisipos sau ușor calcaros, atât timp cât apa nu stagnează la rădăcină. În solurile foarte uscate, mai ales vara, planta poate înflori mai puțin spectaculos și poate suferi în perioadele de arșiță.

Plantare

Plantează toamna sau primăvara, la circa 1,8–2,5 m distanță de alți arbuști, în funcție de efectul dorit.

După plantare:

• udă profund și regulat în primul sezon;

• aplică un strat de compost matur la bază;

• menține un mulci de 5–7 cm, fără a-l lipi de tulpini;

• alege un loc oarecum protejat de curenții foarte reci și uscați.

Un loc expus la crivăț poate afecta bobocii și florile din timpul iernii. Planta în sine este rezistentă, însă parfumul nu face armură antiglonț pentru flori.

Udare

În primul an, udă regulat, mai ales în perioadele fără ploaie. După stabilire, suportă intervale scurte de secetă, însă arată cel mai bine într-un sol cu umiditate constantă, fără exces de apă.

• Udă profund, nu puțin și zilnic.

• Verifică solul înainte de udare.

• Evită băltirea, mai ales în sezonul rece.

• Exemplarele cultivate în ghivece necesită atenție mai mare vara.

Fertilizare

Primăvara, aplică un strat de compost bine descompus în zona rădăcinilor. În soluri sărace, se poate administra o doză moderată de îngrășământ echilibrat pentru arbuști ornamentali.

Nu fertiliza excesiv cu azot: vei obține lăstari lungi și grăbiți, dar mai puțină eleganță și, uneori, mai puține flori.

Tăiere și întreținere

Viburnum farreri înflorește pe lăstarii formați în sezonul anterior, așa că tăierea se face imediat după înflorire.

Pentru întreținere:

• îndepărtează ramurile uscate, bolnave sau care se intersectează;

• rărește moderat ramurile vechi, la bază, pentru a încuraja lăstari noi;

• păstrează forma naturală, ușor erectă și apoi rotunjită;

• evită tunderea repetată ca pe un gard viu geometric.

Tolerează și tăieri de regenerare mai severe, dar o întinerire treptată, pe durata a 2–3 ani, este mai prietenoasă cu planta și cu spectacolul de iarnă.

Probleme posibile

Este, în general, un arbust robust, însă poate fi afectat ocazional de:

• afide;

• gândacul frunzelor de viburnum;

• pete foliare;

• putregaiuri ale rădăcinilor în sol excesiv de umed;

• făinare sau mucegai cenușiu în condiții de umiditate ridicată și ventilație slabă.

O poziție aerisită, drenajul bun și udarea la bază sunt cele mai bune măsuri preventive.

Rezistența la frig

RHS îi acordă calificativul H6, corespunzător unei toleranțe de aproximativ -20°C până la -15°C în condițiile climatice din Regatul Unit. Pentru clima continentală din România, unde frigul poate fi mai persistent, iar crivățul poate deshidrata bobocii și ramurile, aș recomanda o evaluare prudentă:

• rezistența plantei mature: aproximativ -20°C până la -23°C, într-un loc adăpostit și într-un sol bine drenat;

• bobocii și florile: pot fi afectați de înghețurile severe, vânturile reci și oscilațiile bruște îngheț–dezgheț;

• în zone foarte reci: plantați lângă un gard, zid sau grup de arbuști care filtrează vântul, fără a o lipsi de lumină.

Nu este la fel de sigur ca un Viburnum opulus în cele mai aspre microclimate continentale, însă într-o grădină urbană, protejată, poate fi o alegere excelentă și deosebit de valoroasă pentru sezonul rece.

Fișa Tehnică

• Denumire botanică: Viburnum farreri

• Sinonime horticole: Viburnum fragrans, Viburnum ‘Fragrans’

• Denumire populară propusă: viburn parfumat de iarnă

• Familie: Viburnaceae / Adoxaceae, în funcție de clasificarea utilizată

• Tip de plantă: arbust ornamental foios

• Origine: nordul Chinei

• Port: erect în tinerețe, mai rotunjit și ramificat la maturitate

• Frunziș: verde-închis, cu nervuri pronunțate; bronz-cuprat la apariție, cu tonuri roșii-purpurii toamna

• Flori: mici, tubulare, grupate în buchete compacte de circa 5 cm

• Culoarea florilor: boboci roz; flori alb-rozalii până la alb

• Parfum: intens, dulce și foarte plăcut

• Perioada de înflorire: noiembrie–martie, cu variații în funcție de temperatură; poate înflori intermitent în ferestrele mai blânde ale iernii

• Fructe: drupe ornamentale roșiatice, uneori devenind închise la culoare; nu sunt destinate consumului

• Înălțime la maturitate: aproximativ 2–3 m

• Lățime la maturitate: aproximativ 2–3 m

• Ritm de creștere: moderat

• Expunere: soare, semiumbră

• Sol: fertil, bogat în humus, reavăn dar bine drenat

• pH: acid, neutru sau alcalin

• Udare: moderată; regulată în primul an și în perioade secetoase

• Rezistență la frig: aproximativ -20°C până la -23°C pentru planta matură, amplasată corect

• Sensibilitate principală: bobocii și florile pot fi afectați de gerul sever și vânturile reci

• Tăiere: imediat după înflorire

• Întreținere: redusă spre moderată

• Utilizare: exemplar solitar, borduri de arbuști, gard viu liber, grădini de iarnă, grădini parfumate

• Formă de livrare: plantă la ghiveci P9

Notă

Viburnum farreri este corect încadrat ca arbust foios, nu veșnic verde. Pentru că înflorește foarte devreme, uneori de la finalul toamnei, intensitatea și durata înfloririi diferă de la un an la altul, în funcție de temperatură și de protecția față de vânt.