Santolina rosmarinifolia este un subarbust peren, veșnic verde, cu frunziș verde-închis, fin divizat și aromat. Frunzele înguste amintesc de cele ale rozmarinului — inspirația din spatele numelui său — iar florile galbene, rotunde, apar deasupra tufei la sfârșitul primăverii.

Are un port compact, rotunjit și o textură delicată, dar nu e o plantă capricioasă: preferă soarele, solul bine drenat și udările cumpătate. În grădină aduce o notă mediteraneeană și arată deosebit în borduri joase, grădini cu pietriș sau lângă plante cu frunziș argintiu. (Este cunoscută și sub numele de Santolina virens.)

De ce să te îndrăgostești de ea

• Păstrează frunzișul verde tot anul, în iernile potrivite;

• Are frunze aromate, fine și decorative chiar și când nu este înflorită;

• Florile galbene, ca niște nasturi mici, luminează tufa primăvara;

• Tolerează bine seceta după ce se stabilește;

• Se potrivește în grădini mediteraneene, stâncării, borduri și plantări de margine;

• Preferă solurile mai sărace și bine drenate — nu cere un meniu de restaurant;

• Este apreciată pentru rezistența la animale si boli

Detalii de creștere și îngrijire

Santolina rosmarinifolia se dezvoltă cel mai bine în soare direct și într-un sol bine drenat, inclusiv unul nisipos sau pietros. Tolerează seceta, dar nu îi priește excesul de apă: solul îmbibat, mai ales iarna, poate duce la putrezirea rădăcinilor sau a bazei plantei.

Udă regulat după plantare, până când se înrădăcinează, apoi udă rar și mai ales în perioadele lungi de secetă. Pentru a păstra tufa compactă și a preveni alungirea sau desfacerea ei, tunde-o ușor la sfârșitul iernii ori primăvara. Nu tăia adânc în lemnul bătrân; santolina preferă o tunsoare atentă, nu o schimbare radicală de look.

Rezistența la ger este de aproximativ -18°C, ca reper orientativ. Această valoare corespunde informației că planta suportă aproximativ 0°F sau puțin sub, însă rezistența depinde mult de drenaj și de cât de umed este solul iarna.

Fișa Tehnică

• Denumire botanică: Santolina rosmarinifolia;

• Sinonim folosit: Santolina virens;

• Familie: Asteraceae;

• Tip plantă: Subarbust peren, veșnic verde;

• Port: Compact, rotunjit, tufos;

• Înălțime: Aproximativ 30–60 cm;

• Lățime: Aproximativ 30–60 cm;

• Frunziș: Verde, fin divizat și aromat;

• Flori: Galbene, rotunde, asemănătoare unor mici „nasturi”;

• Perioada de înflorire: Primăvara, de regulă la mijlocul sau spre sfârșitul sezonului;

• Expunere: Soare direct;

• Sol: Bine drenat, preferabil nisipos sau pietros;

• Necesar de apă: Redus după înrădăcinare; nu tolerează bine excesul de apă;

• Rezistență la ger: Aproximativ -18°C, în sol bine drenat;

• Întreținere: Tundere ușoară la sfârșitul iernii sau primăvara;

• Utilizare: Borduri, stâncării, grădini mediteraneene și plantări de margine.

Notă

Santolina rosmarinifolia nu trebuie confundată cu Santolina chamaecyparissus, care are frunzișul gri-argintiu. Această specie se remarcă prin frunzele sale verzi, iar pentru a-i păstra aspectul sănătos iarna, drenajul bun contează mai mult decât răsfățul.